M-am născut cu forcerpsul.
Da. E cât se poate de adevărat. Nu am vrut să ies de bună voie, aşa că m-au forţat.
Probabil ştiam ce mă aşteaptă. Sau simţeam. Cert este că am intuit bine, deşi nu sunt femeie.
Probabil că ştiam că mă nasc într-o ţară locuită de o specie care există contra naturii. Probabil ştiam că am voi avea o copilărie cel puţin tristă. Probabil ştiam că Ceauşescu îmi va afecta copilăria, tinereţea îmi va fi ciuntită de Iliescu şi “floarea vârstei” masacrată de Băsescu.
Acum sunt convins că bătrâneţea, dacă voi reuşi să o apuc (tot contra naturii), îmi va fi împovărată de un alt …escu. Numai că nu ştiu dacă în puşcărie sau nu, că la cum se prefigurează lucrurile, viitorul e incert. Ce e cert, e că dacă va fi un viitor, acela tot ghinionist va fi.
P. S. Ieri am primit un banc pe mail: Cică doi români stăteau la o cafea. Unul zice: – Trecut de c**t am avut, prezent de c**t avem, … bine că nu avem viitor.
Se zice că România e o ţară tristă plină de umor. Mie nu-mi mai vine să râd…
Filed under: Politice şi civice...
