Vând laptop HP Compaq 6720s

Detalii aici.

Sunt ghinionist

M-am născut cu forcerpsul.

Da. E cât se poate de adevărat. Nu am vrut să ies de bună voie, aşa că m-au forţat.

Probabil ştiam ce mă aşteaptă. Sau simţeam. Cert este că am intuit bine, deşi nu sunt femeie.

Probabil că ştiam că mă nasc într-o ţară locuită de o specie care există contra naturii. Probabil ştiam că am voi avea o copilărie cel puţin tristă. Probabil ştiam că Ceauşescu îmi va afecta copilăria, tinereţea îmi va fi ciuntită de Iliescu şi “floarea vârstei” masacrată de Băsescu.

Acum sunt convins că bătrâneţea, dacă voi reuşi să o apuc (tot contra naturii), îmi va fi împovărată de un alt …escu. Numai că nu ştiu dacă în puşcărie sau nu, că la cum se prefigurează lucrurile, viitorul e incert. Ce e cert, e că dacă va fi un viitor, acela tot ghinionist va fi.

P. S. Ieri am primit un banc pe mail: Cică doi români stăteau la o cafea. Unul zice: – Trecut de c**t am avut, prezent de c**t avem, … bine că nu avem viitor.

Se zice că România e o ţară tristă plină de umor. Mie nu-mi mai vine să râd…

O dilemă rezolvată:

De ce un bărbat burlac este slab şi unul căsătorit este gras?
Burlacul vine acasă după o zi de muncă, deschide frigiderul şi:

- Off, aceeaşi mâncare, mai bine ma culc!
Însuratul vine acasă, deschide uşa dormitorului şi:

- Off, aceeaşi femeie , mai bine mănânc!

Mitul ardeleanului

Plecăm de la premisa că sunt moldovean. Drept urmare se poate să fiu considerat foarte subiectiv în gândurile de mai jos. Am să încerc să mă feresc, pe cât posibil, de o prea mare subiectivitate, astfel încât să dispara sintagma foarte şi să fiu catalogat doar ca subiectiv.

În conştiinţa colectivă umblă câteva clişee: ardeleanu’ e harnic şi corect, olteanu’ e iute şi fudul, moldoveanu’ e leneş şi beţiv, etc… În parte aceste clişee reflectă unele realităţi, dar nu cred că sunt neapărat şi definitorii pentru oamenii din zona respectivă.

Am umblat ceva prin ţara asta şi mi-am putut crea propria viziune asupra unor caracteristici generale ale oamenilor din diverse zone geografice. Cea mai proaspătă experienţă am avut-o în Oltenia şi pot să confirm că oltenii sunt iuţi şi fuduli. Numai că fudulia nu vine niciodată singură. Cine a inventat proverbul „prostul nu e prost destul până nu e şi fudul”, cu siguranţă a făcut un stagiu de practică de câteva săptămâni pe la olteni. O concluzie rapidă, căci nu despre olteni intenţionam să scriu, ar fi că nu există bancuri cu olteni. Toate aşa-zisele bancuri, nu fac altceva decât să reflecte nişte realităţi.

În schimb, cu ardelenii şi moldovenii e ceva mai complicat. Moldova este ceva mai departe de Caracal, aşadar călătorii carului răsturnat au ajuns ceva mai greu în această zonă. Unii au ajuns, dar nu într-o proporţie covârşitoare ca în Ţara Românească (mă refer la provincia istorică). Ardealul, deşi ferit datorită munţilor, este totuşi mai aproape de Caracal.

Ardelenii sunt întradevăr harnici şi corecţi, dar n-aş atribui aceste calităţi exclusiv lor. Este, totuşi, relativ mai simplu să te dezvolţi când eşti ferit de cutremure, inundaţii, invazii ale tătarilor şi turcilor şi alte calamităţi naturale. Ardeleanul, spre deosebire de moldovean, nu a trebuit să îşi refacă gospodăria (casa şi dependinţele) de 2-3 ori într-o viaţă. Când vine viitura pe Siret şi / sau pe Prut şi îţi inundă hectare intregi de teren se numeşte că eşti leneş? Când vine cutremuru’ în Vrancea şi îţi dărâmă casa se cheamă că eşti leneş? Când vine hoarda de tătari şi îţi pustieşte ţara, tot leneş eşti? Şi dacă bei de necaz după toate astea, se cheamă că eşti beţiv?

Eu cred că nu. Dacă după toate astea, moldovenii au fost în stare să dea cei mai mari scriitori ai ţării ăsteia, să îi bată pe turci de câte ori îi întâlneau, să facă Unirea, să îi bată pe nemţi în izmene, să aducă cele mai multe medalii de la târgurile de inventică, eu cred că numai ca leneşi şi beţivi nu pot fi catalogaţi.

Ardelenii au fost de-a lungul timpului influenţaţi de austrieci şi nu de turci. Cetăţile săseşti au fost construite de saşi şi nu de ardeleni. Dezvoltarea superioară faţă de celelalte provincii româneşti a fost făcută de stăpânire, nu de către ardeleni. Şi asta in condiţiile în care au fost întrucâtva feriţi de stihiile naturii. Ardelenii au stat 1000 de ani sub orânduire străină şi au aşteptat să fie eliberaţi de „fraţii de peste Carpaţi”.

După părerea mea ardelenii sunt nişte „oi blânde”, sunt înceţi (şi la faptă şi la cuget) şi deşi sunt cei mai mulţi dintre români, nu prea îşi pun amprenta pe soarta acestei ţări. Şi când o fac sunt ca o calamitate (a se vedea cine conduce cel mai dezastruos guvern din întreaga istorie a României).

Mama eroină

Până la urmă am aflat care guppă a născut. Cea cu probleme.

Şi a mai născut încă 5 pui. Acum sunt 9.

Şi, ca un adevărat erou, după ce s-a chinuit atâta cu boala şi cu naşterea, ieri a murit.

Întâmplări între patru pereţi de sticlă

Am să încerc să scriu cam ce s-a mai întâmplat de la ultimul post si până astăzi. Am neglijat din lipsă de timp, dar şi din lipsă de chef provocată de problemele care au apărut.

Pe 2 iunie observ că o guppyţă, despre care eu credeam că e însărcinată şi că stă să nască, are excremente albe-translucide şi că nu se mai duce să mănânce deloc. Emoţii, nervi, îngrijorare… Mă apuc să citesc pe forumuri româneşti şi străine şi ajung la concluzia că are ceva viermi intestinali şi că trebuie să încep un tratament medicamentos.

Aşadar pe 3 iunie bag o pastilă de metronizadol (dizolvată în puţină apă caldă) în cei 40 litri net, cât are acvariul meu. Apoi o zi de pauză. A treia zi schimbat 30% de apă şi iar pastilă. Iar pauză, iar schimbat apă, iar pastilă şi tot aşa pană la a patra pastilă până pe 9 iunie – ultima pastilă. Pe 10 iunie am schimbat 50% din apă şi am adăugat cultură de bacterii JBL FilterStart (în caz că tratamentul a deciclat acvariul).

Numai că între timp au apărut decesele. Pe 8 iunie moare primul neon, iar pe 10 moare guppul meu preferat:

Tristeţe mare, iar căutări, iar întrebări pe forumuri… Mister total. Moarte subită.

Pe 11 iunie încep un nou tratament, de data asta cu albastru de metil. 1 ml la 40 l de apă timp de trei zile. Azi am schimbat 30% din apă. Încă e prea devreme să imi dau seama dacă a avut vre-un efect în afară de albăstrirea apei, a pietrelor si a substratului. Se pare ca peştii sunt ceva mai vioi.

Între timp, pe 5 iunie, îmi iau încă un acvariu (de – boală grea), pe 7 iunie încă 2 guppy masculi şi pe 11 iunie încă 5 femele de guppy.

Acvariul l-am împărţit în două compartimente cu gândul să fac loc puilor ce vor apărea din combinaţia mascul nesătul şi femelă prolifică.

Ceea ce s-a dovedit oarecum înţelept, având în vedere ca astăzi la ora 18 am observat 4 puiuţi de guppy “la separeu”. Din păcate nu ştiu care guppyţă a născut, dar mă străduiesc să aflu.

Ca să fiu sincer, dacă nu apăreau puii, nu scriam nici astăzi…

Tisteţe

Aseară a murit primul peşte. Am găsit un neon cu burta pleznită printre plante

Acvariu – ziua 37

Acvariu – ziua 36

Ieri au mai apărut 2 guppy (Poecilia reticulata) imperiali cumpăraţi din mall-ul Grand Arena:

Apel la calm

Fac un apel catre televiziunile de stiri Realitatea TV şi Antena 3 să nu mai mintă poporul cu televizorul.

În România (cel puţin în Bucureşti) nu e nici o criză. Guvernul e minunat. Preşedintele e cel mai bun prieten al poporului! Bani sunt cu nemiluita.  Totul merge ca în vremurile bune.

Cum am avut această revelaţie? Simplu. În trafic! Ieri am avut deosebita plăcere să străbat str. Mihai Eminescu în 45 de minute (cu piciorul cred că nu durează mai mult de 20-25 de minute). Dacă era criză, îşi mai lăsau oamenii maşinile pe acasă, nu? Sau o fi din cauza nemaipomenitului edil Oprescu?

În orice caz, fac apel la televiziuni să nu mai mintă, la grevişti să nu mai facă grevă şi la puterea politică să o ţină tot aşa că e din ce în ce mai plăcut să locuieşti în România. Dar în cimitir!!!